Simptomele racelii de tip Pitta
Focul in exces, datorat racelii de tip PITTA, genereaza inflamatie si febra. Febra este in acest caz inalta (de multe ori precedata de frisoane puternice). Pacientul are o senzatie intensa de caldura, este aprins la fata. Faringele si amigdalele sunt inflamate, cu o senzatie locala de arsura, usturime, „rana vie”, adesea intolerabila si de multe ori cu depozite purulente.
Limba este rosie, iritata, cu senzatie de usturime, uneori cu exulceratii, mici leziuni hemoragice sau cu un depozit galben-verzui. Secretiile de la nivelul nasului si gatului sunt purulente, uneori cu striuri de sange. Adesea apar hemoragii nazale (epistaxis). Ochii sunt rosii, conjunctivele injectate. Caracteristice sunt durerile de cap cu stari de arsura, caldura, tensiune, strangere. Bolnavul are senzatia ca ii pocneste sau ii explodeaza capul, prezinta dureri pulsatile, cu senzatie de zvacnire. Este iritabil, nu suporta pe nimeni in preajma, doreste izolarea intr-o camera racoroasa, in intuneric si liniste.
Aceste tulburari sunt consecinta incordarii excesive, a starilor permanente de tensiune la o persoana foarte ancorata in problemele ei, foarte hotarata sa le rezolve, incapatanata, inversunata, pornita pe o singura directie, incapabila sa mai vada si alte variante, sa accepte si alte atitudini. Sugestiile si sfaturile o scot din sarite, raspunde la ele iritata, interpretandu-le tendentios, ca pe o critica personala, ca si cum s-ar referi la propria persoana, si nu la situatia in care se afla. Încrancenarea si inversunarea cu care isi urmareste interesele o fac incapabila sa vada clar realitatea, aceasta fiind deformata de o viziune partinitoare. Irascibila, ea suporta greu boala care o tintuieste la pat si o tine din treburile sale. Este dintre cei care spun: „N-am timp sa ma imbolnavesc, am prea multe de facut!“, „N-am timp nici sa mor!” Aceasta suprasolicitare duce fiinta in cauza la o stare de epuizare, pe un fond general de iritabilitate si incordare. Traieste o senzatie de sfarseala, de oboseala agravata de mediul cald si umed. Ar vrea sa zaca si sa fie lasata in pace, deoarece oricine si orice o scot din sarite. Boala o obliga la un moment de repaus, o forteaza sa isi ia acel ragaz pe care atata vreme si l-a refuzat. Astfel are ocazia de a reflecta si eventual de a intelege semnificatia evenimentelor pe care le-a parcurs.
Tratament ayurvedic
Principalul obiectiv este eliminarea focului excesiv, ceea ce, in plan fizic, revine la reducerea inflamatiei, iar subtil, si acesta este lucrul cel mai important, inlatura incordarea si tendinta inversunata catre efort continuu, fara ragaz, dirijat spre atingerea anumitor obiective. Situatia este aceeasi, indiferent daca este incrancenarea unei gospodine de a gati sau de a face ordine in casa, a unui afacerist de a mai perfecta niste tranzactii, a unui student de a mai invata 10 cursuri, cand deja oboseala isi spune cuvantul s.a.m.d. Se vor folosi plante astringente, amare si racitoare, cu actiune emolienta, antiinflamatoare, antiseptica, antiinfectioasa. Actiunea cea mai eficienta este insa cea subtila. Efectul astringent ne ajuta sa ne adunam, sa ne reculegem, sa ne interiorizam, izolandu-ne de exteriorul care ne tenteaza si ne indeamna la actiune.
Gustul amar aduce detasarea, puterea de a ne desprinde de ambianta, de a nu ne mai implica. Este cel mai rece dintre gusturi si de aceea si cel mai eficace in combaterea fierbintelii excesive (la propriu – febra, iar la figurat – irascibilitatea, incordarea). Efectul racitor scade in mod direct focul excesiv, inlaturand astfel si consecintele acestuia (tensiunea, iritabilitatea etc.). Astfel, dintre plantele din familia Rosaceae se recomanda turita mare. Din aceeasi familie de plante se poate exploata efectul astringent al frunzelor de mur, de zmeur si al petalelor de trandafir (acestea din urma sunt utile mai ales atunci cand exista senzatia de usturime, determinata de inflamatie, in gura sau pe limba).
Dintre Lamiaceae sunt recomandate: menta (pentru persoane tensionate, inversunate, infierbantate, foarte implicate in rezolvarea unei anumite probleme, cu mintea fixata asupra unui singur aspect, incapabile sa mai vada si altceva; este foarte eficienta prin efectul racitor atat subtil, cat si grosier), lavanda (cand predomina stari de tensiune, surescitare, iritabilitate, insomnie, migrene), ungurasul (ajuta sa se mentina coerenta interioara si simtul valorilor atunci cand dificultatile exterioare tind sa copleseasca), salvia (mai ales la persoane care nu isi exprima, isi opresc parca in gat sentimentele de iritare, manie, reprimandu-le, inghitindu-le).
Uleiul volatil (eteric) este principalul constituent al acestor remedii (cu exceptia ungurasului, unde substantele sunt amare). El aduce, in plan subtil, desprinderea si detasarea de preocuparile care ne tensioneaza.
Dintre Compositae se recomanda: coada soricelului, mai ales cand exista si o tendinta hemoragica (striuri de sange in secretia nazala) la persoane pe care experientele amare (precum gustul dominant al plantei) le inversuneaza. Ele se considera nedreptatite, iar planta le ajuta sa perceapa circumstantele dureroase ale vietii drept necesare pentru transformarea de sine, ca o luare aminte asupra a ceea ce trebuie indreptat in interior. Încrancenarea acestor persoane este uneori atat de mare, incat impactul derularilor exterioare este resimtit aproape ca o rana care sangereaza. Ei nu reusesc sa le inteleaga, ii invinovatesc pe ceilalti si sunt revoltati.
Musetelul este indicat pentru persoane foarte iritabile si foarte sensibile, care au o nevoie acuta sa li se poarte de grija, dar pe care nici un gest de atentie nu pare sa le multumeasca. Starea lor interioara se reflecta in fenomenele inflamatorii puternice, cu senzatie accentuata de usturime, iritare, care le fac sa nu tolereze nici o atingere la nivelul mucoaselor (alimente etc.). Brusturele, si mai ales echinacea, au efect detoxifiant si imunomodulator, fiind indicate in special in stari infectioase trenante (sinuzite, otite etc.). Scaderea febrei o vom realiza cu plante puternic amare (tintaura, ghintura, pelin), cu plante avand continut de salicilati (coaja de salcie, cretusca, muguri de plop) si cu sudorifice racitoare (musetel, coada soricelului, brusture, menta, lavanda, unguras). Florile de soc actioneaza si ele ca sudorifice, fiind utile pentru persoane agitate, chinuite, impovarate de tot felul de temeri si griji, „bantuite” si in somn, care au cosmaruri apasatoare, care parca permanent se lupta ori se agata cu disperare de ceva.
Pentru tuse se recomanda: lichen de piatra, tei, podbal, ciubotica cucului, lumanarica, patlagina. Uneori, pentru a „trage” inflamatia spre exterior, se folosesc aplicatii locale, la nivelul gatului, de cataplasme cu faina de in, cartofi taiati felii, sare fierbinte etc. Conjunctivita se trateaza cu albastrele, levantica si silur (aplicatii locale de comprese cu macerat din aceste plante).
Pentru migrene se recomanda ulei esential de menta sau lavanda (aplicate local, pe frunte, tample sau ceafa). Adesea este necesara utilizarea unui remediu cu efect antiinfectios, mai ales atunci cand secretiile sunt purulente sau exista depozite purulente la nivelul faringelui sau amigdalelor. Vom prefera un ulei esential de conifere (pin, brad, molid), de eucalipt sau de menta, data fiind actiunea racoritoare a acestora. Se pun 5 picaturi de ulei pe o lingura de miere si se inghit, de 3 ori pe zi. Se creste treptat pana la 10 sau chiar 15 picaturi la fiecare administrare.
Pentru efectul antiinfectios se pot folosi si usturoiul sau ceapa, dar cu riscul de a irita si mai mult mucoasa inflamata, si de aceea vom prefera sa le evitam. În general, se vor evita alimentele care pot spori focul si deci inflamatia. Este vorba mai ales de condimentele picante si fierbinti (piper, ardei iute, hrean) si toate alimentele iritante, preferandu-le pe cele moi si cu gust bland. Acestea, prin rezonanta, vor aduce maleabilitatea si blandetea de care aceste fiinte au nevoie. Un preparat echilibrant este amestecul miere-lapte-unt clarifiat, care armonizeaza cele trei tipologii.
