in Ayurveda parul este vazut ca o retea de antene care preiau energii subtile din mediul inconjurator
Neurologii au descoperit modul surprinzator in care anumite informatii ajung la creier. Descoperirea este cel putin uluitoare: se pare ca anumit stimuli exteriori se transmit prin intermediul firelor de par, care nu sunt simple celule moarte, cum se credea pana acum, ci adevarate antene!
Desi oamenii de stiinta abia incep sa inteleaga ce este in realitate parul, in stiintele milenare precum Yoga sau Ayurveda se cunoaste deja faptul ca parul nu a fost lasat la intamplare sa ne acopere trupul, si ca el are functii foarte importante in preluarea si transmiterea informatiilor si energiei.
Dintre cele cinci simturi principale, perceptia tactila este cel mai putin inteleasa de cercetatori. În pielea mamiferelor, exista mai bine de 20 de tipuri unice de terminatii nervoase. Cum si ce detecteaza acestea, cum codifica si transmit semnale catre creier, precum si modul in care aceste semnale sunt decodate si apoi utilizate sunt in continuare intrebari la care nu avem raspunsuri clare.
Cum pot celulele neuronale, precum cele care pornesc de la degetul mare de la picior si ajung pana la sira spinarii, sa iti transmita ca un tantar este pe cale sa te ciupeasca sau ca in incapere a patruns briza de afara prin usa usor crapata?
O modalitate prin care acest lucru se produce – pe care cercetatorii abia sunt pe cale sa o descifreze – implica o multime de antene, structuri celulare aparent moarte (proteine de cheratina), pe care, indiferent de tipul de celule care le formeaza sau de locatia lor, le numim pur si simplu „par”. De fapt, „parul” nu este atat de banal precum credeam. În realitate el este o matrice complexa de structuri distincte care conlucreaza. Mai mult, partea situata sub piele – foliculul – este un organ care contine celule stem care pot dezvolta mai multi foliculi sau chiar celule dermice, asa cum se petrece cand pielea se reface in urma unei rani.
Din cele aproximativ 5 000 de specii de mamifere care se gasesc pe Pamant, doar cateva nu sunt inzestrate efectiv cu par: elefantii, rinocerii, hipopotamii, morsele, anumiti porci, balenele si cele mai multe dintre cetacee, precum si anumite rase de sobolani.
Oamenii sunt singura specie de primate supusa pierderii semnificative a parului. Renuntand la camuflaj, la protectia impotriva radiatiilor ultraviolete sau a frigului si la bariera care ne poate proteja de rani, oamenii au avut totusi de castigat – capacitatea de a transpira si de a fabrica in propriul trup vitamina D, de care aveau nevoie atunci cand au fost fortati de catre conditiile meteorologice dure sau de vecini agresivi sa migreze catre polul Nord, unde iernile sunt lungi si zilele de scurta durata.
În articolul Adevarul despre par si de ce indienii americani poarta parul lung autorul, C. Young, scrie:
„Se pare ca in timpul Razboiul din Vietnam fortele speciale ale Ministerului de Razboi au trimis experti sub acoperire pentru a recruta indieni din triburile din rezervatiile din America. Ei cautau cercetasi talentati, barbati puternici, priceputi in a se misca pe furis pe teren accidentat. Erau mai ales in cautare de barbati cu abilitati de urmarire deosebite, aproape supranaturale. Înainte de a fi abordati, tinerii selectati au fost urmariti foarte atent de catre experti in urmarire si supravietuire. Apoi, cu ademenirile obisnuite, cu frazele bine ticluite utilizate pentru a inscrie noi recruti, unii dintre acesti trackeri indieni au fost inrolati. Odata inscrisi, s-a petrecut un lucru uimitor. Talentele si abilitatile pe care le posedau inainte, in rezervatii, pareau sa dispara in mod misterios. Recrutii nu au reusit sa isi demonstreze calitatile, asa cum era de asteptat. Pierderile grave si esecurile au condus la testarea acestor recruti, comandata de guvern. Iata ce s-a descoperit.
Cand au fost intrebati despre esecul lor in a-si indeplini sarcinile asa cum era de asteptat, recrutii au raspuns in mod constant ca dupa ce li s-au aplicat tunsorile militare nu au mai putut «simti» dusmanul, nu au mai putut accesa un «al saselea simt», «intuitia»” lor nu a mai functionat fara gres ca inainte, nu au mai putut «citi» semnele subtile, si au pierdut accesul la informatii extrasenzoriale subtile.
Astfel, Institutul de Testare a recrutat in continuare trackeri indieni, dar autoritatile au decis sa le pastreze tinerilor parul lung si i-au supus mai multor teste. Apoi, au format echipe de cate doi oameni care avusesera acelasi scor la toate testele anterioare. Înainte de a relua testele, unuia dintre ei i-au pastrat parul lung, iar celuilalt i-au aplicat o tunsoare militara. De fiecare data, barbatul cu parul lung atingea scoruri ridicate. Pe de alta parte, cel cu parul scurt nu a reusit sa treaca testele la care anterior se dovedise foarte bun. Iata un test tipic. Recrutul doarme in padure. Un «dusman» inarmat se apropie de omul adormit. Barbatul cu parul lung este trezit din somn de un puternic sentiment de pericol si fuge cu mult timp inainte ca orice sunet al apropierii inamicului sa fie audibil.
Într-o alta versiune a acestui test, omul cu parul lung intuieste ca inamicul il va ataca fizic. El isi urmeaza «al saselea simt» si ramane nemiscat, pretinzand ca doarme, apoi apuca rapid atacatorul si il «ucide» in timp ce acesta din urma se apleca spre el cu intentia de a-l sugruma. Acelasi om, dupa ce a trecut cu bine testele, a fost tuns in stil militar. A picat in mod constant multe teste care anterior nu ii pusesera niciun fel de problema.
Astfel, autoritatile au recomandat ca toti trackerii indieni sa fie scutiti de la tunsori militare. De fapt, au subliniat ca este chiar necesar ca trackerii sa isi pastreze parul lor lung.
Abilitatile de supravietuire ale oamenilor si animalelor par uneori a fi aproape supranaturale, iar stiinta face continuu noi descoperiri in aceasta directie. S-a descoperit astfel ca fiecare parte a trupului depune extrem de multa munca pentru supravietuirea si bunastarea intregului organism, ca ansamblu. Exista un motiv pentru care fiecare parte din acesta exista.
Parul este o extensie a sistemului nervos, ce poate fi vazuta ca nervi exteriorizati, un fel de «antene» foarte evoluate care transmit mari cantitati de informatii importante la trunchiul cerebral, sistemul limbic si neocortex.
Inclusiv parul facial al barbatilor este ca o autostrada de informatii care ajung la creier! Însa schimbul de informate se realizeaza si in sens invers – parul emite in mediul exterior energia electromagnetica transmisa de catre creier. Acest lucru se observa in fotografiile Kirlian atunci cand o persoana este fotografiata cu parul lung si apoi refotografiata dupa ce parul i-a fost taiat. Cand parul este taiat, primirea si trimiterea de informatii dinspre si catre mediul ambiant sunt mult diminuate. Taierea parului este un factor care contribuie la necunoasterea/neperceperea stresului de mediu in ecosistemele locale. Este, de asemenea, un factor care duce la amorteala si care contribuie la insensibilitate in relatiile de toate tipurile. Aceasta contribuie inclusiv la aparita sentimentului de frustrare sexuala.
Concluzie:
În cautarea de solutii pentru situatia in care se afla actualmente lumea noastra, poate ar fi timpul sa luam in considerare faptul ca multe dintre ipotezele noastre fundamentale despre realitate sunt eronate. Este posibil ca o parte importanta a solutiei sa se afle chiar in fata noastra in fiecare dimineata, atunci cand ne uitam in oglinda.
Povestea cu Samson si Dalila din Biblie contine un adevar codificat: Dalila ii taie parul lui Samson, cel care niciodata nu mai fusese invins pana atunci, dupa care el isi pierde puterile si este infrant.
Felul in care ne purtam parul ar putea fi doar o moda, dar daca vom cerceta cu atente, vom afla ca singuri ne-am privat pana acum de una dintre cele mai valoroase surse de energie pentru vitalitatea umana.
Sa luam in considerare posibilitatea ca parul de pe capul nostru poate face mai mult pentru noi decat sa ne ajute sa aratam bine. Omul e singura creatura la care parul creste din ce in ce mai lung pe cap, odata cu inaintarea in varsta. Lasat netaiat, parul creste pana la o anumita lungime dupa care se opreste de la sine la lungimea potrivita pentru fiecare.
Parul este un dar uimitor de la natura, si in anumite conditi, asa cum afirma unii ințelept, poate chiar sa ajute la ridicarea energiei Kundalini.
Cu mult timp in urma, oameni din multe culturi nu-si taiau parul, considerandu-l o parte din fiinta lor. Nu existau saloane de hairstyling.
În vechime se obisnuia ca atunci cand oamenii din anumite asezari erau cuceriti sau luati ca sclavi, parul lor sa fie taiat ca semn recunoscut al sclaviei. Taierea parului a fost aplicata multa vreme ca pedeapsa sau ca modalitate de a scadea puterea celor inrobiti.
Atunci cand Ginghis Han a cucerit China, considerandu-i pe chinezi foarte intelepti, oameni inteligenti care n-ar fi permis sa se lase subjugati, a cerut tuturor femeilor din tara sa-si taie parul si bretonul, pentru ca stia ca acest lucru va servi pentru a le mentine timide si mai usor de controlat.
Pe masura ce triburi sau societati intregi au fost cucerite, taierea parului a devenit atat de raspandita incat peste cateva generatii importanta parului lung s-a pierdut, in detrimentul coafurilor la moda.
Informatiile despre par au fost printre primele invataturi oferite de Yogi Bhajan, atunci cand a ajuns in America.
«Cand parul de pe cap este lasat sa ajunga la lungimea sa completa, matura, atunci sunt produse fosforul, calciul si vitamina D, care intra in fluidul limfatic si chiar in lichidul cefalorahidian prin cele doua conducte limfatice din partea de sus a creierului. Aceasta schimbare ionica creeaza o memorie mai eficienta si duce la o mai mare energie fizica, la o rezistenta imbunatatita si la rabdare.» Yogi Bhajan a explicat ca «daca alegi sa-ti tai parul, tu nu pierzi numai acel plus de energie si hrana, dar trupul tau trebuie apoi sa ofere o cantitate mai mare de energie vitala si de nutrienti pentru a continua re-cresterea parului lipsa.»
În plus, firele de par sunt antene care aduna si transmit energia soarelui – sau prana – catre lobii frontali – acea parte a creierului folosita pentru meditatie si vizualizare. Aceste antene actioneaza in calitate de conductori pentru a va aduce cantitati mai mari de energie subtila, cosmica. Taierea bretonului, care acopera fruntea, impiedica acest proces. Este nevoie de aproximativ trei ani de la ultima tunsoare pentru formarea de noi antene la capetele firelor de par.
De acest aport suplimentar de energie prin intermediul parului beneficiaza si glanda pineala, care influeteaza tiroida, hormonii sexuali, activitatea creierului, fiind esentiala pentru dezvoltarea unor functii intelectuale mai inalte, precum si pentru o perceptie spirituala mai rafinata.
În timpul zilei, parul absoarbe energia solara, iar pe timp de noapte – pe cea lunara. Pastrarea parului prins sus in timpul zilei si apoi lasat in jos in timpul noptii ajuta acest proces. Împletirea parului pe timp de noapte ajuta la echilibrarea campului nostru electromagnetic.
Iata cuvintele lui Yogi Bhajan: «Parul vostru nu este acolo din greseala. El are un scop bine definit, pe care cei puri il vor descoperi.»
Un alt mare intelept al Indiei, Rabindranath Tagore a spus: «Cand am inteles Unitatea a tot ceea ce Este, mi-am aruncat trusa de barbierit in ocean. Am renuntat la ego-ul meu si m-am abandonat naturii. Am ales sa traiesc in forma pe care mi-a dat-o Creatorul meu.»
Cand oamenii permit parului sa creasca, ei spun bun venit maturitatii, responsabilitatii de a fi complet dezvoltat si puternic.”
Deocamdata datele pe care stiința le ofera nu sunt suficiente pentru a sustine afirmatiile din articolul de mai sus. Exista totusi un punct de plecare: parul este o extensie a sistemului nervos. Daca transmite informatii importante la creier ramane o intrebare deschisa, dar unele studii indica posibilitati interesante.
Într-un articol publicat pe site-ul Science Daily este descris un experiment pe soareci de laborator, in care oamenii de stiinta au studiat cum functioneaza un anumit tip ce receptori senzoriali – celulele nervoase LTMR, care se intind de la maduva spinarii pana la celulele foliculilor de par, si au aflat ca informatiile din mediul inconjurator sunt transmise catre creier pornind de la firele de par.
Cercetatorii au descoperit ca fiecare fir de par este asociat unui set specific de terminatii nervoase. „Aceasta inseamna ca fiecare fir de par este un organ senzorial”, afirma unul dintre cercetatori, Dr. David Ginty, profesor de neurostiinta la Universitatea Johns Hopkins din SUA.
Oamenii de stiinta s-au intrebat cum interpreteaza creierul experientele fiecarui fir de par. „Cum se petrece aceasta este remarcabil… dar nu avem nici cea mai vaga idee!” a declarat Ginty. Totusi, aceasta cercetare deschide usi nebanuite inainte pentru studii ulterioare in acest domeniu.
Pe de alta parte, practica milenara Ayurveda ofera unele raspunsuri care au scapat stiintei. Într-un articol disponibil pe internet se arata ca parul este un tesut vital secundar, in stransa legatura atat cu maduva spinarii cat si cu creierul. Mai mult, starea parului arata eventualele dezechilibre ale fiintei. Astfel, parul foarte uscat provoaca anxietate si este un semn al unui dezechilibru Vata, in timp ce parul care incarunteste prematur sau chelia sunt un semn al unui dezechilibru Pitta.
În plus, in Ayurveda parul este vazut ca o retea de antene care preiau energii subtile din mediul inconjurator.