Din pacate, raspunsul este NU, dar nu din cauza imperfectiunilor Naturii, ci datorita faptului ca exista unii vindecatori entuziasti, dar mediocri in puterea launtrica (BIOCÂMP SUBTIL) si in profunzimea cunostintelor autentic spirituale, care, desi se considera experti in medicina alternativa, detin numai cunostinte generale de anatomie si patologie, iar afirmatiile fantasmagorice pe care adeseori ei se hazardeaza sa le faca trebuie privite cu multa circumspectie, cu bun simt, cu detasare si cu discernamant. Unii dintre acesti terapeuti mediocri sustin ca nu le mai sunt deloc necesare cunostintele generale de anatomie si fiziologie, datorita faptului ca ei actioneaza mai mult asupra aurei, asupra mentalului, asupra sufletului si asupra corpului fizic.
În alte cazuri, practicantii medicinei alternative care se considera „bioterapeuti atotputernici” aluneca din sublim intr-un ridicol grotesc, isi pierd in scurt timp bunul simt, devin megalomani, lasa sa li se exacerbeze orgoliul si devin atat de pueril entuziasti de terapia (prin transfer de bioenergie) pe care o utilizeaza, incat ajung sa uite complet de faptul ca mintea si corpul fiintei umane prezinta remarcabile puteri vindecatoare, ce sunt trezite si amplificate datorita fenomenelor de sugestie si autosugestie care fac sa survina procese complexe de rezonanta cu energii sublime binefacatoare din Macrocosmos (fenomen pus in mod clar in evidenta in cazul placeboterapiei), si, fara ca macar sa banuiasca faptul ca aceste rezultate apar independent de tratamentul aplicat, isi imagineaza in mod eronat ca totul este dovada inzestrarii lor.
Cei care practica sau cauta naturismul autentic trebuie sa stie ca atitudinea corecta a unui terapeut este aceea de canal prin care intelepciunea si compasiunea Mamei-Naturi se manifesta catre ceilalti.
Un adevarat terapeut naturist nu-si va aroga niciodata meritul de a fi vindecat singur pacientul, ci, plin de umilinta, va implora ca Divinul sa dirijeze prin el, catre fiinta aflata in suferinta, energiile si cunoasterea necesare pentru vindecare. Asa se si explica de ce, in astfel de situatii, doi pacienti cu aceeasi boala (simptomatologie clinica) primesc tratamente uneori radical diferite.
Întoarcere in viitor
Din cele semnalate pana acum, cititorul nu trebuie sa traga concluzia ca noi privim medicina alternativa cu scepticism. Consideram insa ca este mult mai intelept sa examinam orice informatie in acest domeniu cu bun simt, cu luciditate, cu discernamant si cu inteligenta.
Acest fenomen la care asistam acum, prin care se realizeaza repunerea in valoare a alimentelor naturale si a plantelor pentru terapia diferitelor afectiuni, este perfect justificat din punct de vedere istoric. Aproape dintotdeauna practica medicala a valorificat puterea de vindecare a alimentelor naturale. Singura exceptie o reprezinta ultimii 150 – 200 de ani, in care industria medicamentelor de sinteza a impus un monopol dictatorial; din fericire insa, adevaratele statistici arata ca cei mai multi oameni nu au incetat deloc in aceasta perioada sa utilizeze produsele naturale ca remedii.
Cu 5000 de ani inaintea erei noastre, medicii egipteni prescriau alimentele ca medicamente, iar apoi Hipocrate proclama caracterul indisociabil al relatiei medicina-alimentatie. Aristotel, la randul sau, facea urmatoarea afirmatie plina de bun simt: „În ceea ce priveste sanatatea si boala, nu-i revine numai medicului si cercetatorului naturii sa indice pana la un punct cauzele. Însa in ce masura acestia doi se deosebesc si iau in consideratie lucruri deosebite nu este cazul sa o spunem acum, intrucat invecinarea pana la un punct a celor doua preocupari o arata situatia de fapt: medicii mai rafinati si mai plini de zel spun cate ceva despre natura si recunosc ca-si dobandesc de acolo principiile lor, iar cei mai alesi din cercetatorii naturii sfarsesc la randul lor, intrucatva, prin a ajunge la principiile medicale.”
Marele nostru model divin, Iisus Christos, care in tipul misiunii sale spirituale a realizat numeroase acte terapeutice exceptionale, a recomandat produsele naturii pentru vindecarea oamenilor, iar Biblia indica numeroase remedii naturale pentru diferite afectiuni.
Medicii chinezi, cei indieni sau cei tibetani au recunoscut si au utilizat din timpuri stravechi produsele naturale in actele lor terapeutice. Scrierile lor, prezentate adesea intr-un lirism entuziast, descriu virtutile terapeutice ale naturii. Într-un mod asemanator ne putem referi la traditia medicala sud-americana si australiana.
Traditia medicinei naturale este foarte vasta si constituie, practic, principala modalitate de tratament (dupa cum arata adevaratele statistici) in majoritatea regiunilor de pe Glob.
La inceputul acestui secol, vindecatorul clarvazator Edgar Cayce prescria cu un mare succes plantele, fructele, legumele si elementele naturii pentru vindecarea a mii de oameni. Succesul sau a fost considerabil si el a fost in cele din urma acceptat si de catre Colegiul Medicilor. La ora actuala exista in statul Virginia (SUA) Fundatia Medicala Edgar Cayce, care se ocupa cu valorificarea stiintifica a tuturor indicatiilor pe care acest clarvazator le-a dat pacientilor de-a lungul timpului.