Raceala sau banalul guturai e una dintre cele mai raspandite maladii ale zilelor noastre. Ea se datoreaza unei perturbari la nivelul energiei apei, combinate uneori cu energiile focului si ale aerului. Medical vorbind, raceala este o inflamare a cailor respiratorii superioare, avand o cauza infectioasa (cel mai adesea virala, in cazul predominantei apei, sau bacteriana, in cazul predominantei energiilor focului), ceea ce determina afectarea nu numai a mucoasei nazale, ci si a sinusurilor paranazale si a faringelui (rinosinuzita, rinofaringita, rinofaringosinuzita).
Raceala exprima refuzul de a intelege o anumita situatie
Probabil ca orice om a fost macar o data racit, de aceea simptomele acestei boli ne sunt atat de familiare. Ele se concentreaza in zona capului (frecvent apar insa si manifestarile generale de: febra, dureri musculare generalizate, greata, uneori diaree etc.). Raceala are nu numai o justificare anatomica, ci si una subtila: exprima refuzul de a intelege o anumita situatie, o anumita experienta.
În momentul in care ar trebui sa reflectam asupra celor ce s-au petrecut cu noi, sa tragem anumite concluzii, sa invatam ceva, sa ne transformam, intervin cel mai adesea inertia, atasamentul (generate de perturbarile energiilor apei); uneori apare si inversunarea, orgoliul (generate de perturbarile energiilor focului), ori teama, neincrederea (generate de perturbarile energiilor aerului). Toate acestea ne impiedica sa acceptam ca am gresit, sa sesizam ce avem de facut in continuare pentru a nu mai repeta aceleasi erori, sa devenim mai intelepti si sa realizam saltul evolutiv care ne va aduce transformarea.
Influente specifice anotimpurilor
Racelile, in special cele de tip KAPHA (datorate prezentei energiei apei in exces), se produc de obicei in perioada rece a anului, mai ales atunci cand intervine si umezeala. Acum este momentul retragerii in interior, al reflexiei si al chibzuintei. Specifica acestei perioade este preponderenta afectiunilor bronsice si pulmonare.
Primavara ar trebui sa ne gaseasca mai intelepti, pasind in sus pe spirala evolutiva. Dar cei mai multi refuza transformarea si persista in aceleasi atitudini, lucru care, din punct de vedere subtil, se inscrie in greselile ce cauzeaza bolile cvasi-universale ale umanitatii. De aceea raceala este cea mai frecventa afectiune a omenirii.
Åži durerile de cap sunt o expresie a acestei situatii. Este ca si cum mintea noastra ar respinge anumite idei. Iata de ce, in viata curenta, migrena este si un pretext frecvent invocat atunci cand nu vrem sau nu putem sa intelegem ori sa acceptam anumite ganduri.
Primavara este recunoscuta ca fiind un sezon al declansarii afectiunilor gastrice si duodenale (ulcer mai ales), iar vara in special al celor intestinale (enterocolite). Impactul cu noua realitate se produce primavara. Reactia este initial una emotionala, instinctiva. De aici frecventa tulburarilor gastrice si duodenale din aceasta perioada.
Ulterior, angajati in succesiunea faptelor, caci vara incepe sa se instaleze, lucrurile ajung sa fie acceptate (ulcerul se vindeca), pe primul plan trecand efortul de a analiza si a absorbi evenimentele in desfasurarea lor (cand acestea sunt prea deranjante, vom prefera sa ne descotorosim de ele fara a le mai analiza prea mult si refuzand sa le asimilam). Este momentul sindroamelor diareice, grosier atribuite alimentelor alterate. În general, sezonul cald este un sezon al expansiunii, al manifestarii active, sursa de realizari, de succese, dar si de neimpliniri sau esecuri datorate anumitor greseli. Parcurgem astfel experiente, placute sau neplacute, carora trebuie sa le intelegem semnificatiile.
Unii spun ca orice om trebuie sa raceasca macar o data pe an. Altfel zis, fiecare dintre noi se confrunta cu o problema de intelegere, de asimilare de noi cunostinte, cel putin o data pe an. Întalnim situatii care ne obliga sa ne adaptam sistemul de valori, modul de a privi, tiparele mentale, sa ne rupem de vechi obisnuinte care s-au perimat si nu isi mai au rostul. Cel mai frecvent, reactia noastra este de a ne opune acestor schimbari, de a ramane cantonati in vechiul mod de a fi. Atitudinea aceasta este rezultatul comoditatii, al inertiei.
Aceste raceli sunt insotite de:
1. congestia mucoaselor – expresie a stazei, a refuzului de miscare si de transformare;
2. secretie de mucus.
Patologia este consecinta unei proaste intelegeri in plan mental, a atasamentului care determina speculatii si idei gresite fata de altii. Însasi zona afectata predominant are o semnificatie:
În cazul rinitei, nasul semnifica perceperea instinctiva, emotionala a realitatii, capacitatea de a „mirosi situatia”, de a intelege si de a se adapta instinctiv (rezonanta pamantului). Daca acestea sunt perturbate, persoana respectiva refuza sa isi foloseasca instinctul de adaptare, instinct primar prezent la orice vietuitoare, care ii permite sa inteleaga lumea si sa o cunoasca. Acest simt este astfel blocat (ceea ce in plan fizic se manifesta prin senzatia de nas infundat) sau perturbat, tulburat (in plan fizic se reflecta in secretia mucoasa).
În cazul faringitei, faringele este o zona de decizie, de rascruce: directia spre tractul digestiv (nivelul visceral, subdiafragmatic, al individualitatii, al ego-ului) sau spre arborele respirator (planul uman, supradiafragmatic, al afectivitatii, al daruirii fata de ceilalti). Aceasta boala apare la persoane care nu se pot hotari in ce directie sa o apuce. Confuzia lor in planul cunoasterii se refera la oscilatia intre o atitudine si o interpretare individualista, egotica sau una altruista, afectiva.
Sinuzita, mai ales cea frontala, se datoreaza cantonarii in anumite scheme mentale perimate. Ea se manifesta printr-o senzatie de cap tulbure. Cand apare ceva care nu se incadreaza in schema mentala a persoanei in cauza, aceasta refuza sa depuna un efort pentru a intelege si a se apara („Ia-ma incet, ca ma doare capul”, „M-ai luat prea repede”).
Vindecarea cauzei, si nu a efectului
Un tratament este cu adevarat eficient doar atunci cand actioneaza si asupra cauzei profunde a bolii. În cazul racelilor, se anunta si se favorizeaza un proces de analiza interioara si deschidere mentala. În ultima instanta, constientizarea reprezinta conditia esentiala a oricarui act terapeutic autentic. Pacientul trebuie sa inteleaga unde greseste, felul in care greseste si, pornind de aici, sa isi corecteze atitudinea eronata. Aceasta autoanaliza este o premisa indispensabila unei vindecari profunde.
Remediile cele mai eficace in tratarea racelii sunt cele care aduc claritate mintii, putere de patrundere, o dinamizeaza, o focalizeaza, o detensioneaza. Acest proces trebuie inteles in mod nuantat in functie de cele trei tipuri constitutionale principale: KAPHA, PITTA si VATA.
1) În cazul tipului KAPHA, esentiale sunt remediile care aduc mintii claritate si dinamism, care indeparteaza opacitatea, inertia, complacerea, acceptarea pasiva a unui mod de viata gregar, neschimbat, conventional.
2) Pentru tipul PITTA, trebuie alese remedii care sa inlature starea de tensiune, incordarea, inversunarea, tendinta de a fi permanent in actiune cu scopul realizarii anumitor obiective.
3) Pentru tipul VATA, se vor folosi plante care domolesc agitatia, nelinistea, anxietatea si aduc focalizare si calm.