Atunci cand organismul este bolnav, el are nevoie de o energie mai mare decat de obicei pentru a se regenera, a se vindeca. Ei bine, aceasta energie ii este furata daca atunci cand el este bolnav, se consuma mancare grosiera. Energia necesara digerarii este o energie mare care se fura de la acesta zona unde organismul trebuie sa concentreze informatia. Cand nu mananca, in acea perioada toata energia este stocata, investita intr-un singur loc iar informatiile merg toate inspre zona de vindecat care este cea mai slaba din corp.
In al doilea rand, in momentul in care omul are o rana sau o boala, focul digestiv scade, astfel incat este foarte probabil ca tot ceea ce mananca sa devina nociv pentru el chiar daca din punct de vedere vital il satura. De ce? Deoarece mancarea nedigerata va ridica probleme sistemului imun care va trebui sa anihileze efectele negative, luand iar energie de la tesutul/organul bolav.
In al treilea rand, momentul in care un organism este privat de mancare el trebuie sa isi activeze niste forme de hranire subtila, energetica. Ceea ce este cunoscut in traditie ca fiind „prana”, se gaseste atat in lumina cat si in aer, apa, mancare, dar atunci cand organismul este bolnav campul eteric, campul vital al corpului este foarte important sa fie intarit. Astfel, energia care este preluata prin post trece prin acest camp eteric si incepe sa vindece, sa regenereze, sa restructureze campul eteric.
Atunci, campul eteric fiind foarte bun in jurul tesutului bolnav, el intretine mecanismele bio-chimice imunologice ca acolo sa se produca vindecarea.
Campul eteric e ca un filtru, iar cand lumina (energia pranica din atmosfera) trece si corpul nemancat vrea sa ia de undeva energie sa compenseze foamea, el atunci trece prin acest filtru si il repara.
Atunci cand posteste, fiinta umana este provocata sa aiba o putere a credintei foarte mare si sa inteleaga profund procesul vindecarii.
Dr. Dan Spatariu